Combaterea poluării

Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe naţiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate şi pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curată (Clean Water Act - 1977) şi Actul pentru Apă Potabilă Curată (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanţilor în ape şi standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanţelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) şi Actul pentru Conservarea şi Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea şi controla deşeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curăţarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deşeurilor. Aceste acte şi alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente şi au rămas multe probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei fondurilor pentru curăţare şi din cauza problemelor în aplicarea legilor.

Înţelegerile internaţionale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanţele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaţionale până la care să fie reduse emisiile de substanţe chimice, cum ar fi CFC, despre care se ştie că distruge stratul de ozon. Convenţia Basel pentru Controlul Transporturilor Internaţionale ale Deşeurilor Periculoase şi Depozitarea Lor (1989) serveşte ca punct de reper pentru reglementările internaţionale ce se ocupă de transportarea deşeurilor periculoase şi depozitarea lor.

Din anul 1992 reprezentanţii a mai mult de 160 de ţări s-au întâlnit în mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanţe poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost creat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte ţări să adereze la el pentru a reduce până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfărşitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat; negociatorii încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele şi penalităţile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul.

Regulamentul şi legislaţia au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului şi apelor în ţările dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai puţini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puţini combustibili pe bază de sulf; coşurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile şi nu se mai foloseşte benzină cu plumb. Ţările în curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare şi curăţare şi trebuie să îşi mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu costul poluării mediului. Problema este că ţările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forţa de muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine şi mai puţine restricţii pentru substanţe poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniţei dintre S.U.A. şi Mexic, pe partea mexicană, creează industrie şi locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparţin unor corporaţii non-mexicane care au fost atrase de forţa de muncă ieftină şi de lipsa legilor cu privire la poluanţi. Ca rezultat, această regiune de graniţă, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice şi sărăcia, ţările în curs de dezvoltare necesită ajutor şi tehnologie de la ţările şi corporaţiile străine, participarea comunităţii în iniţiativele de dezvoltare şi crearea de reglementări mai aspre cu privire la poluare.

Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, naţional şi internaţional pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizaţii răspândesc informaţii şi ajută oameni şi alte organizaţii, care nu sunt implicate în procesul luării deciziilor. Reţeaua Acţiunii Pesticidelor răspândeşte informaţii tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O mişcare bine organizată de justiţie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecţia echitabilă a mediului înconjurător. Greenpeace este o organizaţie activistă care concentrează atenţia internaţională asupra industriilor şi guvernelor care contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deşeuri toxice. Solul poate fi poluat : -direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale sau din ingrasaminte si pesticide aruncate pe terenuri agricole; -indirect,prin depunerea agentilor poluanti ejactati initial in atmosfera,apa ploilor contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera contaminata